miercuri, 6 noiembrie 2013

Cap 5, 6, 7, 8, 9

Capitolul 5 - Tehinicienii puterii

Întrebarea caracteristică celui de Al Doilea Val este "Cine conduce?".
Peste tot unde s-a abătut Al Doilea Val, a apărut însă un nou tip de putere, difuză şi impersonală. Cei aflaţi la putere au devenit anonimii "ei".

Capitolul 6 -  Planul ascuns

 Forma de guvernământ reprezentativ - democraţia, cum am fost învăţaţi să o numim - a fost, pe scurt, o tehnologie industrială de asigurare a inegalităţii. Ea era pseudoreprezentativă.

Capitolul 7 -  Frenezia naţiunilor

Înainte ca Al Doilea Val să se rostogolească peste Europa, în cea mai mare parte a lumii nu se constituiseră încă naţiunile, ci exista un caleidoscop de triburi, clanuri, ducate, principate, regate şi alte formaţiuni mai mult sau mai puţin locale. Frontiere nu erau trasate cu stricteţe, iar drepturile guvernamentale erau neclare.
Voltaire a rezumat situaţia - călătorind prin Europa, s-a plâns că a trebuit să schimbe legile de tot atâtea ori de câte schimbase caii.
Fără integrare politică nu se pute realiza integrarea economică.
Primul Val dăduse naştere unui soi de oameni cu preocupări foarte mărginite, pe cei mai mulţi îi interesa exclusiv satul sau regiunea lor. Al Doilea Val a înmulţit rapid numărul oamenilor cu interese în lumea largă.
Aşadar, puţin câte puţin, orizontul spiritual s-a lărgit. Noile mijloace de informare în masă au mărit cantitatea de ştiri şi imagini din locuri îndepărtate.

Capitolul 8 - Ofensiva imperialistă

În 1492, când Columb a pus piciorul în Lumea Nouă, europenii stapâneau doar 9% din glob. În 1801, dominau o treime. În 1880, două treimi. Iar în 1935, europenii controlau din punct de vedere politic 85% din uscat şi 70% din populaţia pământului. La fel cu societatea celui de Al Doilea Val, lumea era împărţită în integratori şi integraţi. Nu toţi integratorii erau însă egali. Naţiunile celui de Al Doilea Val au purtat o luptă din ce în ce mai sângeroasă pentru supremaţia asupra sistemului economic mondial în curs de formare.
La conferinţa din 1944, ţinută la Bretton Woods, sub conducerea Statelor Unite, 44 de naţiuni au căzut de acord să finanţeze două instituţii integratoare majore - Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.
Fondul Monetar Internaţional a obligat ţările membre să-şi alinieze moneda după dolarul american sau după aur - majoritatea acestui metal fiind deţinută de Statele Unite.
Banca Mondială, înfiinţată iniţial pentru a acorda fonduri de reconstrucţie postbelică naţiunilor europene, a început să acorde treptat credite şi ţărilor neindustriale.
Curând, s-a adăugat şi o a treia componentă: Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT). Acest acord, iniţiat tot de Statele Unite, a trecut la liberalizarea comerţului, ceea ce a făcut ca ţările mai sărace şi mai puţin avansate din punct de vedere tehnic să întâmpine dificultăţi în protejarea tinerelor industrii.

Capitolul 9 - Realismul industrial

Ciocnindu-se în o mie de puncte cu valorile, concepţiile, miturile şi morala societăţii agricole, Al Doilea Val a adus cu el o redefinire a puterii, a frumuseţii. A trezit idei, atitudini şi analogii noi. A subminat şi înlocuit vechile păreri despre timp, spaţiu, materie şi cauzalitate. A apărut o concepţie coerentă şi puternică despre lume care nu numai că a explicat, dar a şi justificat realităţile celui de Al Doilea Val. Aceastei concepţii despre lume i se spune "realism industrial".
Aflăm că timpul era măsurat diferit, iar oamenii, în funcţie de regiunea/ţara în care se aflau, aveau măsuri diferite: un ţăran menţiona "timpul de muls vaca", în Madagascar, o unitate de timp recunoscută era "cât fierbe orezul", un moment era "cât se frige o lăcustă", englezii vorbeau despre "răstimpul unui Tatăl nostru" - timpul cât spui o rugăciune.
Printr-o convenţie internaţională, localitatea Greenwich din Anglia a devenit punctul de la care se măsoară toate diferenţele de timp.
Agricultura a produs o civilizaţie "limitată în spaţiu".
Democrit a lansat ideea că universul nu este un tot fără cusuri, ci se compune din particule - individuale, indestructibile, invizibile şi indivizibile. El a numit aceste particule atomos.
Atomismul a devenit ideea dominantă abia în zorii epocii celui de Al Doilea Val, când mai multe influenţe care se întrepătrundeau s-au unit pentru a revoluţiona concepţia noastră despre materie.
Realismul industrial nu a fost nici atât de neutru din punct de vedere oral pe cât a pretins că este.
Când Al Treilea Val se înalţă pe planeta noastră, toată această civilizaţie, împreună cu instituţiile, tehnologiile şi cultura ei, se dezintegrează sub o avalanşă de schimbare. Trăim criza finală, insolubilă, a industrialismului. Pe măsură ce epoca industrială trece în istorie, se naşte o nouă epocă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu